ÎMI ASUM IADUL


Sint un pacatos care nu vede raul in ale sale pacate. Un pacatos care se compara nu cu viata neprihanita ci cu cea prihanita.

De nu ar exista Dumnezeu si as fi singur pe lume as fi probabil acum un homosexual lucrind pe un post de supunere intr-o televiziune sau institutie obscura. As avea conturi pe siteurile de gay si mi-as face prieteni pe webcam pentru sexchat si intilniri amoroase. Homosexual nu pentru ca asa sint, asa m-am nascut sau ca imi plac barbatii, ci pentru ca e mult mai usoara si mai lipsita de pretentii o relatia cu un barbat decit cu o femeie. Pentru ca femeile sint foarte sensibile iar cele care nu sint sensibile sint prea intimidante pentru mine.
Fara Dumnezeu as fi scris pina cum multe povesti sadice si perverse care nu ar fi fost ceva extraordinar dar o mediocritate buna de publicat ca maculatura prin reviste.
Si ca hobby as fi facut foarte multe fotografii cu nuduri masculine si daca as fi avut noroc chiar si cu femei. Nuduri si chiar fotografii sexuale.
Daca n-ar exista Dumnezeu as fi fost fericit si plin de succes. Unul dintre miile de parveniti care pupa in cur sefii.
Daca n-ar exista Dumnezeu mi-ar fi placut inghetata, vinul si Pizza. Prostituatele de Lux si jucariile sexuale. Pornografia si lumea virtuala. ProTV-ul si KissFM. Gagicile si Sofatul. Viata.
Sint unul dintre locuitorii Sodomei. Unul dintre aceeia care credeau ca sint curati la suflet dar pe care in ciuda acestui fapt Dumnezeu i-a omorit si trimis in Iad.
Cind voi muri si voi ajunge in Iad voi fi unul dintre cei care vor lupta pentru Dumnezeu acolo. Iadul este scopul vietii mele. Caderea in Iad si lupta interioara cu agresivitatea dracilor de acolo cred ca este singura directie clara a vietii mele. Este foarte linistitor si mobilizator sa ai un agresor clar, un inamic cu care poti lupta cu intreaga ta fiinta. Unde nu exista nici un dubiu asupra motivelor luptei, asupra corectitudinii ei si a diabolismului celuilalt.
Oare Iadul este o inchisoare sau un spatiu deschis. O lume enorma in care oriunde ai fugi ai ajunge tot intr-un loc stapinit de idei dracesti. Este oare Iadul o institutie sau un regim cultural, moral si politic? Obligativitatea suferintei acolo este impusa direct, agresiv, autoritar, clar sau oare este tot o instabilitatea incerta a binelui. Un sistem in care raul nu este afirmat nicidecum ci o permanenta negare atit a valorilor diabolice cit si a celor bune. O continua destabilizare emotionala. Nimic clar. Nimic repetabil. Nici o valoare.
Poate Iadul nu este durere continua cit incertitudine continua. Oare Iadul e Iad? Sper ca Iadul sa fie Nazist si nu post-modernist.
Spune-mi te rog ce e bine, si fa-ma sa te cred.

Dumnezeu a inventat omul Virtuos. Virtuti pe care eu nu le am. Ci numai Pacate de Moarte. Sint un Pacatos la regim de pacate. De frica sa nu ma bage undeva nasol in Iad.
:) Pentru mine nici o sansa sa ajung in Rai. Deci de acum trebuie sa studiem aceasta latura a lucrurilor.

0 comment:

Post a Comment